Turbaria din Poiana Stampei

IMG_4080-1024x682

În zona extremă de munte a judeţului Suceava există un obiectiv turistic deosebit, care însă nu este cunoscut aproape deloc. Este vorba de rezervaţia Tinovul Mare din Poiana Stampei, o locaţie greu de găsit din cauza lipsei indicatoarelor dar la care cu siguranţă merită să ajungeţi.
Intrarea în Tinov, sau în Turbărie după denumirea populară, se face pe un podeţ din lemn. La început poate apărea o reţinere, podeţul fiind destul de şubred însă nu vă temeţi, pentru că mlaştina de dedesubt nu vă poate „înghiţi” decât cel mult până la oul piciorului.
Pe podeţul de aproximativ un kilometri peisajul este superb. Muşchi cu o grosime de 30-40 centimetri sub care se află mlaştină, specii de pini, molizi sau brazi cu formă şi colorit unice, întregesc o tundră de tip siberian superbă. Cu alte cuvinte, dacă vreţi să vă plimbaţi printr-o junglă locală, să simţiţi aerul umed şi aspru specific unei turbării şi să vă afundaţi în zone de pădure de o densitate extremă, Tiniovul este opţiunea ideală.
Cum ajungeţi la Turbărie
De pe DN 17, şoseaua spre Ardeal, intrarea în rezervaţie se face din curtea cantonului silvic Poiana Stampei, canton aflat în stânga şoselei, pe sensul de mers dinspre Suceava. Din păcate, un indicator care semnalează existenţa Tinovului este la distanţă de drumul naţional, fără a fi vizibil. Oamenii din Poiana Stampei vă pot ghida însă uşor spre cantonul silvic de la marginea drumului iar de aici până la drumul de acces mai este foarte puţin.
O altă cale de acces, de această dată marcată vizibil, este de pe drumul comunal ce duce în satul Dornişoara, tot din comuna Poiana Stampei, drumul fiind paralel cu calea aferată.
Mai trebuie spus că traseul este unul uşor, zona de acces pentru turişti, cu podeţ, întinzându-se pe aproximativ doi kilometri, dus-întors.
Informaţii de specialitate
Iată şi câteva date de specialitate referitoare la Tinovul Mare
Tinovul Mare, declarat monument al naturii în 1955, este situat la o altitudine medie de 880 m şi este străbătut de un pod de lemn lung de 900 m care permite vizitarea rezervaţiei, întrucât stratul de muşchi higroscopici musteşte continuu.
Importanţa ştiinţifică a acestei rezervaţii constă în aciditatea stratelor de muşchi care a permis păstrarea nealterarată a polenului depus în stratele de turbă de-a lungul zecilor de ani. Solul şi apa sunt puternic acide, colorate cu nuanţe gradate de brun, predominând acizii humici şi humirici. Flora bacteriană lipseşte în totalitate, datorită acidităţii şi lipsei de oxigen.
Analizele sporopolenice pot determina evoluţia în timp de la formarea turbăriilor de acum câteva mii de ani.
Fauna, pe lângă reprezentanţii caracteristici zonei montane, este reprezentată de unele relicte cu areal foarte îndepărtat: Groenlanda, Scoţia, Extremul Orient, cum ar fi Macrobiatus dubrus-necunoscut în Europa Centrală şi sudică, o furnică (Fornica fusca picea) şi păianjenii Tetragantha pinicola, Therium undulatum şi Drasodes margaritella.

Florin PAIU

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s