Dansul Clusarilor, un adevarat ritual magic

5c534.calusarii_dans_popular_oltenesc.jpg

Căluşul este unul dintre cele mai valoroase dansuri tradiţional al ţării noastre. Istorici cunoscuţi precum Dimitrie Cantemir sau Mircea Eliade s-au aplecat asupra studierii acestui obicei străvechi care, anual, în luna iunie, umple zona Olteniei cu sunetul său atât de familial. Dansul în sine nu este unul întâmplător, iar costumul unui căluşar trebuie să îndeplinească anumite cerinţe foarte clar stabilite ce au fiecare însemnătatea ei.

Calusarii executa un ritual magic, care evolueaza in jurul fructului de alun numit calus”. In dansul lor magic exista un moment cand unul dintre executanti este doborat la pamant cu steagul de alun. Cei care joaca sunt initiati dupa un ritual secret, bine pastrat, pentru a fi demni de a juca acest dans.

Calusarii se joaca in timpul Rusaliilor, cand timp de doua-trei saptamani calusarii merg in sate pentru a-i vindeca pe cei bolnavi cu puterea pe care au dobandit-o. Prin acest dans se protejeaza oamenii, vitele si recoltele de fortele malefice.

Rusaliile sunt un fel de iele care danseaza, deosebit de frumos, noaptea, in cerc, in aer sau pe pamant. Daca sunt vazute de un muritor sau acesta calca pe locul in care au dansat (acolo unde iarba este arsa) se imbolnaveste grav. Rusaliile pot lua mintile oamenilor, acestia cazand intr-un fel de transa care nu poate fi vindecata de medici, ci doar prin dansul calusarilor.

Mai intai se identifica spiritul bolii de catre vataful calusarilor. Apoi vataful atinge cu steagul (care are la capat o legatura de usturoi, una de pelin si un snur rosu) pe unul din calusari. Calusarul atins cade la pamant, preluand astfel asupra lui raul care iese din cel bolnav.

svetlana sauciuc

foto Svetlana Sauciuc

Dansul  reprezintă una dintre cele mai originale tradiţii româneşti. Dansul căluşarilor, atât de ritmat încât îţi readuce instantaneu buna-dispoziţie, nu este defel unul oare jucat la întâmplare, ci tehnica şi paşii sunt bine aleşi. De asemenea, costumul unui căluşar trebuie să îndeplinească anumite cerinţe foarte clar stabilite ce au, fiecare, însemnătatea ei.În ce priveşte simbolistica căluşului, trebuie menţionat că dansul efectiv ar fi avut ca sursă de inspiraţie burniţa – ploaia măruntă pe care o invocă dansatorii din căluş.  Înainte ca dansul să ajungă ce este acum, respectiv să fie jucat mai mult pe senă, ”se bătea” în bătătura (curte, n.r.) fiecărui gospodar. De altfel, prin vechii căluşari exista vorba că, dacă aveai probleme la tălpi din cauza bătăturilor la tălpi, cel mai bun leac pentru vindecare era uleiul de răsură/măceşe. Răsura sau măceşul este un arbust care creşte peste tot, iar frunzele, florile şi fructele sale – măceşele – conţin aproape toate vitaminele: A, B1, B2, C, PP, K, E, F, fiind extrem de indicat pentru prevenirea multor boli.
Iar acest ulei de răsură nu este întâmplător pomenit în legătură cu căluşul deoarece înseamnă un al simbol al acestui dans străvechi pentru că tufa de răsură (cunoscut mai ales sub numele de măceş) semnifica măsura pe care trebuia s-o treacă orice căluşar care, înainte de începutul pregătirii căluşului, trebuie să sară peste o ”răsură”, ce reprezenta acel hotar dintre două locuri de pământ care, fiind mai puţin muncit, dădea voie măceşilor să-şi dezvolte coroanele sferice de câţiva metri.

nedeia-joc_42232700.jpg

Căluşarii primesc beţe şi basmale de la fete şi femei deoarece se spune că, astfel, acestea vor fi protejate de boli peste an; în plus, fetele speră să se căsătorească mai repede, iar femeile sterile să aibă copii. Clopoţeii, nelipsiţi, sunt purtaţi de căluşari la picior, la brâu sau la gât, despre ei spunându-se că zgomotul pe care-l fac alungă spiritele rele. Inelele, păftăluţele, cordelele, florile, fluturelele întregesc echipamentul căluşeresc.

Tot ca legendă despre căluş se spune că ar fi un dans popular ce are legătură cu cultul unui străvechi zeu cabalin ce imita tropăiturile calului. Dansul este executat de băieţi sau bărbaţi cu lovituri ale călcâielor, bătăi apăsate în pământ, sărituri în aer şi strigături. În trecut, mamele îşi aduceau copiii pentru a fi săriţi de căluşări, crezând că în acest mod vor creşte sănătoşi şi voinici. Numărul căluşarilor este, de regulă, impar.
Mutul este adevărata căpetenie a căluşului: în general, poartă pe faţă o mască din piele de capră şi, pe cap, are o căciulă din piele de ied. Numele îi vine de la faptul că el nu vorbeşte cu ”muritorii de rând”. Teoretic, este greu de prezentat ce anume face mutul în timpul jocului: merge înaintea cetei, intră în curţile oamenilor şi delimitează spaţiul sacru în care vor juca căluşarii, pune în mijlocul cercului obiectele care vor fi vrăjite (usturoi, pelin, frunze de nuc, un vas cu seminţe sau cu apă etc.), îi pedepseşte pe căluşarii neatenţi la comanda vătafului (conducătorul cetei de căluşari, n.r.), uneori chiar îi opreşte pe lăutari din cântat pentru ca el să facă tot felul de năzdrăvănii – îmbrăţişează femeile şi fetele, se repede după copii şi-i sperie ş.a. Practic, mutul atrage atenţia şi interesul spectatorilor, iar în timpul jocului face tot ce vrea: se amuză, joacă, nu răspunde la comenzile vătafului, iese şi intră în dans când vrea, îi face pe căluşari să comită greşeli şi apoi tot el îi pedepseşte lovindu-i cu băţul pe spate. Bărbatul care joacă rolul mutului nu este ales, ci el se impune prin calităţi înnăscute sau dobândite de dansator.

sursa: http://www.adevarul.ro/ travelworld.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s