Jurilovca, Mahmudia şi Sarichioi, locurile unde istoria şi tradiţiile pun bazele turismului romanesc

Dacă ar fi să descriem, în câteva cuvinte, judeţul Tulcea, atunci n-am greşi dacă l-am numi un mozaic etnic şi cultural desăvârşit. Istoria tumultoasă a Dobrogei şi-a lăsat amprenta asupra fiecărei localităţi tulcene, iar acest lucru se observă în tradiţiile, obiceiurile şi cutumele din fiecare sat.

FB_IMG_1526659104320.jpg

Ruşi, lipoveni, turci, tătari, găgăuzi, ţigani, armeni, greci, bulgari, aromâni, italieni sunt câteva dintre cele mai cunoscute minorităţi care convieţuiesc paşnic în judeţul Tulcea. Un alt numitor comun al localităţilor din nordul judeţului Constanţa este turismul. Aflat pe un trend ascendent, în ultima vreme, acesta devine simbolul indiscutabil al segmentului economic din zonă. Rezervaţiile naturale, Delta Dunării, pădurile, peisajele unice în România, şi vestigiile istorice formează totul necesar promovării unor locuri din ce în ce mai vizitate de turiştii străini. Dacă instituţiile abilitate de la Bucureşti se vor hotărî să vină cu adevărat în sprijinul administraţiilor locale, atunci judeţul Tulcea va deveni, cu siguranţă, unul dintre principalele puncte de atracţie turistică din Europa.

FB_IMG_1526659092248

Jurilovca, comuna întemeiată de lipoveniLipovenii au întemeiat comuna Jurilovca, în pragul secolului al XIX-lea, prima atestare documentară datând din 1826. Deşi iniţial a fost un cătun prăpădit, azi, găsim pe rămăşiţele fostului sat amărât, o localitate aflată în plină dezvoltare, cu o administraţie locală pe măsură. Începând cu secolul XX, aşezarea a progresat foarte mult din punct de vedere economic, devenind un centru important al pescuitului în zona Deltei. În prezent, în Jurilovca întâlnim cea mai mare comunitate de pescari din Deltă, cel mai mare centru de colectare şi prelucrare a peştelui, precum şi un punct important de atracţie turistică. Lipovenii sunt ruşi din punct de vedere etnic, iar din punct de vedere confesional ortodocşi de rit vechi. Această confesiune este rezultatul reformei nikoniene: în 1654 Nikon, partriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, a iniţiat o reformă religioasă ce a urmărit alinierea cultului bisericii ruse la restul ortodoxiei, uniformizarea cultului pe întreg teritoriul Rusiei. Până nu demult nu existau deosebiri între portul cotidian şi cel bisericesc al lipovenilor. În prezent însă, portul tradiţional al ruşilor-lipoveni este conservat doar în viaţa religioasă, iar de la înfiinţarea ansamblurilor folclorice, cu unele adaptări şi modificări, şi în viaţa cultural-artistică.Costumul bărbătesc lipovenesc tradiţional era compus din cizme sau pantofi, pantaloni largi şi „rubaska” – cămaşă fără guler purtată peste pantalon şi legată la mijloc cu un brâu de lână colorată cu ciucuri la capete, numit „pois”. Bătrânii continuă să poarte şi în prezent, la biserică, o haină lungă, de culoare închisă, cunoscută sub numele de „paddiovca”. Rânduiala bisericească cere de altfel, ca haina folosită pentru viaţa religioasă să nu fie întrebuinţată şi pentru alte evenimente cotidiene. Piesa de bază a costumului femeiesc este reprezentată de fustă („iubca”) sau sarafan, largă şi lungă până la glezne. Capul femeilor este acoperit obligatoriu cu batic. Fetele nemăritate îşi împletesc părul într-o singură coadă, în care îşi prind o panglică. La cununie, părul fetei care se căsătoreşte este împletit în două codiţe, simbolizând cununia, cuplul, care se prind într-un coc, în creştetul capului. Comunitatea celebrează sărbătorile religioase după calendarul Iulian, care este decalat cu 14 zile faţă de calendarul Gregorian (de exemplu, Anul Nou se serbează pe 14 ianuarie). Cea mai importantă sărbatoare religioasă lipovenească este Acoperământul Maicii Domnului (14 octombrie), zi în care lipovenii celebrează şi Ziua Peştelui, sărbatoare ce durează trei zile. De la Jurilovca se poate ajunge cu vaporaşul la Gura Portiţei, un sat de vacanţă situat pe fâşia îngustă de pământ dintre lacul Goloviţa şi Marea Neagră. Zona reprezintă o parte a rezervaţiei biosferei Delta Dunării şi reprezintă principalul punct de atracţie din zonă.

Porţile Deltei se deschid în Mahmudia

De numele localităţii Mahmudia se leagă două povestiri: o legendă şi un episod istoric. Cea dintâi vorbeşte de o fată, tânără şi frumoasă, pe nume Lia, care s-a îndrăgostit de un turc, Mahmud. Se spune că părinţii lui s-au opus idilei, pentru că fata era creştină. Pentru că nu îşi puteau trăi povestea de iubire, cei doi îndrăgostiţi s-au aruncat în apele învolburate ale Dunării. Astfel, în amintirea lor, localitatea a fost denumită Mahmudia. Istoria ne spune că în 1832, sultanul Mahmud II a declarat localitatea oraş şi a dat numele de Mahmudieh, aşezarea având o importanţă strategică deosebită în perioada în care Dobrogea era ocupată de turci. De-a lungul timpului, pescuitul s-a transformat din necesitatea de a supravieţui, în tradiţie şi, mai nou, a devenit un hobby pentru iubitorii naturii: în trecut, în timpul verii, se pescuia noaptea, iar iarna, sub gheaţă, prin copci. În bălţile Dunării se făceau coteţe din stuf, sau din nuiele şi zăboane. Condiţiile istorice specifice judeţului Tulcea, au imprimat populaţei comunei Mahmudia un aspect mozaical, reflectat în structura etnică şi religioasă, în care elementul românesc şi ortodox a rămas predominant. Din anul 1970, în comuna Mahmudia s-a deschis o unitate de exploatare a calcarului, care era exportat la Combinatul Sidelurgic din Galaţi. Comuna Mahmudia este prin excelenţă o zonă turistică. Frumuseţea şi diversitatea peisajului, bogăţia şi varietatea vestigiilor arheologice transformă zona în destinaţia ideală de petrecere a timpului liber.
În prezent, comuna Mahmudia reprezintă un important punct turistic pentru toţi iubitorii de pescuit, dar şi pentru cei care vor să îşi petreacă timpul liber într-o zonă în care toate formele de relief  crează un peisaj unic în Dobrogea. Localitatea oferă turiştilor atât locuri în care pot campa, cât şi pensiuni de patru stele. Din punct de vedere economic, dezvoltarea comunei Mahmudia se bazează pe dezvoltarea sectoarelor de turism şi comerţ, sectoarele cu creşterea cea mai rapidă. Autorităţile apreciază că mediul de afaceri s-a îmbunătăţit în ultimii ani, iar dinamica economiei este una pozitivă, considerând că valorificarea potenţialului turistic este baza dezvoltării economice viitoare. În comună s-au iniţiat parteneriate pentru exploatarea potenţialului eolian, Primăria încheind deja primul contract de concesionare în vederea producerii de energie eoliană. Cei mai atractivi factori din comunitate pentru potenţialii investitori sunt consideraţi: poziţionarea geografică, infrastructura reabilitată aproape integral şi potenţialul ridicat al forţei de muncă. Pentru dezvoltarea durabilă a comunităţii, autorităţile locale consideră necesare reabilitarea infrastructurii rutiere şi a infrastructurii de mediu, promovarea patrimoniul local, realizarea de strategii integrate de turism şi dezvoltarea parteneriatelor public-privat.

Sarichioi, scutul defensiv împotriva invaziei otomane

FB_IMG_1526659131787.jpg

Cu o toponimie bogată, comuna Sarichioi a rămas în istorie drept scutul de apărare împotriva invaziilor popoarelor migratoare. Puţini sunt cei care vizitează cetatea Enisala, construită pe actualul teritoriu administrativ al comunei Sarichioi şi ştiu că, în urmă cu mai mult de jumătate de mileniu, domnitorul Mircea cel Bătrân o considera pion principal al sistemului militar de apărare al Ţării Româneşti. Ulterior, din cauza extinderii stapânirii turceşti dincolo de Gurile Dunării, până la Cetatea Alba şi Chilia şi ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost abandonată. În secolul al XVI-lea aceasta nu mai corespundea intereselor strategice şi economice otomane, iar materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice şi mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărăşti, moldovene, muntene sau turceşti atestă rolul militar, politic, administrativ şi economic pe care l-a îndeplinit cetatea. În jurul fostei fortăreţe, administraţia locală din Sarichioi are în plan construirea unui port turistic deosebit, care, culmea trecutului, va atrage pe meleagurile localităţii Sarichioi, urmaşii fostelor popoare migratoare.

Istorie, tradiții si oameni frumosi gasiti în aceste locuri minunate!

sursa: http://www.dezvăluiri.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s