Iele, şoimane, zâne, zânioare, sfinte, dânsele, frumoase, milostive, doamne, împărătesele-văzduhului, ursoaice, adică ursitoare…

FB_IMG_1527278268800.jpg

Vremea înaintează şi primăvara se preschimbă în vară. Acum sunt alte primejdii pentru recolte: grindină, furtuni, vânturi puternice, vârtejuri… Dar nu numai recoltele sunt ameninţate, ci şi oamenii. Ţăranii ştiu din bătrâni că acum e vremea unor făpturi ciudate şi distrugătoare, stăpâne peste văzduh, numite „rusalii“. Sub forma unor vârtejuri puternice, pot ridica orice în aer, obiecte, vite, oameni… Oamenii de la sat le respectă şi se tem de ele şi de aceea le-au dăruit o zi de sărbătoare, în miercurea care cade la mijlocul perioadei dintre Sfintele Paşti şi Înălţarea Domnului, numită „Todorusalii“. De altfel, toată săptămâna a patra de după Sfintele Paşti se numeşte, prin unele părţi, Săptămâna Rusaliilor.

Ce sunt rusaliile?Nici bătrânii cei mai buni cunoscători ai legendelor nu mai ştiu prea bine ce sunt rusaliile, aşa cum nu se ştie nici ce nume au, nici câte sunt. De aceea, se spun vrute şi nevrute. Unii cred că ele au fost cândva slujnicele împăratului Alexandru Macedon. Când acesta a primit în dar de la Ivantie-Împărat apă vie, fetele au băut-o pe furiş, s-au preschimbat în zâne şi au zburat. Altă legendă afirmă că rusaliile sunt şapte fete curate pe care Dumnezeu le-a prefăcut în zâne pentru curăţia lor. Iar unora le-au apărut în vis ca nişte bătrâne îmbrăcate în alb, certându-i pentru că nu le-au respectat sărbătoarea. Şi mai sunt destui care cred că sunt fetele lui Ierusalim-Împărat, altfel de ce s-ar numi „rusalii“?

FB_IMG_1527348245035.jpg

Prin toate zonele ţării sunt cunoscute rusaliile, dar sub nume diferite: iele, şoimane, zâne, zânioare, sfinte, dânsele, frumoase, milostive, doamne, împărătesele-văzduhului, ursoaice, adică ursitoare… Mai rău e că, în general, ţăranii se tem să le spună pe nume, ca să nu le supere. Unii spun că sunt numai trei, alţii – şapte, alţii – că sunt nouă sau mai multe. Se mai spune că sunt foarte frumoase şi răspândesc o lumină plăcută, umblă îmbrăcate în alb şi poartă coroane scumpe. Le place să cânte şi să danseze în văzduh şi caută locurile neumblate sau răspântiile de drum, poienile tăinuite, dar sunt oameni care le-au văzut dansând deasupra a câte unui pom falnic sau pe gardul bisericii. Horele lor, se spune, se aud, dar puţini le şi văd. Când obosesc de jucat, îşi întind mesele pe iarbă verde şi petrec. Locurile unde au jucat sau au mâncat ielele rămân arse şi neroditoare.Uneori mai răpesc câte un flăcău frumos, ca să joace cu ele, sau pe lăutarii renumiţi, pe care îi învaţă cântecele lor, de o frumuseţe nepământeană. După o vreme le dau drumul, dar ei nu au voie să spună nici ce au văzut sau au făcut, nici să cânte cântecele lor, altfel sunt pedepsiţi cu paralizie sau cu moarte.Oamenii, se zice, trebuie să se ferească din calea lor, căci altfel îi iau cu ele sus, la joc, şi îi lasă apoi paralizaţi sau schilodiţi. Îi pocesc şi pe cei pe care îi întâlnesc în drum şi le răspund la întrebări, pe cei ce le aud cântând sau le vorbesc urât. Se mai crede că sunt mai aspru pedepsiţi cei ce nu le respectă zilele, care încep în sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Sfântului Duh şi ţin până luni după-amiază din săptămâna a doua de după Rusalii. Atunci zânele pleacă de unde au venit şi nu se mai întorc până anul următor.Leacurile sunt puţine pentru cei atinşi de ele. Cel mai mult se credea că ajuta jocul căluşarilor din perioada Rusaliilor sau anumite plante: sita-ielelor, avrămeasa, odoleanul, cristineasa, leuşteanul-ielelor, mărarul-ielelor, leuşteanul-de-grădină. Dar cel mai mult ajută pelinul şi usturoiul.

 

TodorusaleleSe spune că, la mijlocul perioadei dintre Sfintele Paşti şi Înălţarea la cer a Domnului, rusaliile se întâlnesc cu fraţii lor, sântoaderii, alte fiinţe ciudate şi distrugătoare, flăcăi voinici şi frumoşi cu copite de cal, care au umblat prin lume în prima săptămână a postului. În această zi, fraţii şi surorile se întâlnesc şi petrec împreună. Zânele le dăruiesc câte un buchet de dumbravnic şi se spune că din această zi planta nu mai are miros, nici vârf. Acum îşi pierd puterile vindecătoare şi celelalte buruieni, până la Sânziene.Oamenii numesc această miercuri Todoruse sau Todorusalii, de la numele fraţilor şi al surorilor, zi pe care o ţin, ferindu-se să lucreze ceva. Toţi poartă pelin la brâu şi usturoi. Pelin pun şi în pat, atârnă de uşi şi ferestre, la coşare, juguri şi vite. Femeile ung ferestrele, uşile şi animalele cu usturoi, care te fereşte de duhurile rele. În schimb, de Todoruse este ziua cea mai potrivită pentru a culege anumite ierburi de leac, cel mai bine înainte de răsărit, altfel le pişcă ielele şi nu mai vindecă. Dumbravnicul nu trebuie cules în această zi decât de către bătrâne.

 

sursa:www.ziarullumina.ro

 

foto: Gabriel Motica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s