Celic Dere, un lacas putin cunoscut. O oaza de liniste sfanta

FB_IMG_1527683154976
Unul dintre cele mai frumoase lăcaşuri de închinăciune din Dobrogea de Nord este fără îndoială Mănăstirea Celic Dere. Acest loc tainic de întâlnire a omului cu Dumnezeu, altar de rugăciune şi jertfă neîncetată, veghează ca o candelă a Ortodoxiei, menţinând vie dragostea de Biserică, de limbă şi de neam.
FB_IMG_1527683206151.jpg
Locul în care este aşezată mănăstirea pare unul de basm, iar tot ce alcătuieşte acest sfânt aşezământ pare a nu fi fost făcut de mână omenească.
Ajuns în poarta aşezământului, complexul monahal ţi se dezvăluie în toată splendoarea lui, asemenea unui castel din poveşti. Aleea lungă pietruită este mărginită de două şiruri de trandafiri înmiresmaţi ce îţi poartă paşii prin bolţi de flori spre biserica situată pe un platou înalt din centrul ansamblului monahal.
FB_IMG_1527683182319.jpg
Ca să ajungi la biserică trebuie să parcurgi un urcuş domol de câteva sute de metri, însă un urcuş plăcut, care te duce cu gândul la urcuşul duhovnicesc ce trebuie să îl parcurgem pentru a ajunge la desăvârşire. Odată ajuns în faţa bisericii, măreaţă ca o catedrală, efortul îţi este răsplătit pe deplin de frumuseţea şi măreţia sfântului lăcaş şi de priveliştea încântătoare ce ţi-o conferă înălţimea unde e aşezată biserica. Iar când te gândeşti că aici, în urmă cu 2.000 de ani, Sfântul Apostol Andrei şi ucenici de-ai săi propovăduiau Evanghelia lui Hristos, parcă te încearcă o emoţie, pentru că ai avut norocul de a păşi pe aceste pământuri binecuvântate.
FB_IMG_1527683170640.jpg
Şi într-adevăr sunt binecuvântate, pentru că în această zonă Dumnezeu ne-a binecuvântat cu mai multe locuri sfinte. La aproape 25 de kilometri se găsesc mănăstirile Saon şi Cocoş, precum şi Niculiţelul, unde a fost descoperită cripta cu moaştele Sfinţilor Atal, Zotic, Filip şi Kamasie, păstrate acum în Mănăstirea Cocoş, situată şi ea tot în apropiere.
La Celic Dere mereu e linişte şi pace. Un tărâm al rugăciunii peste care pluteşte o tăcere liniştitoare ce te îndeamnă la meditaţie. Din când în când, zăreşti câte o maică care vine sau pleacă spre ascultarea la care a fost rânduită, cerând iertare şi binecuvântare. Singurele vietăţi care tulbură această armonie perfectă sunt mierlele ale căror triluri răzbat din codrii de tei şi stejar ce înconjoară mănăstirea şi, din când în când, grupurile de pelerini curioşi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s