Ansamblul Stavropoleos aparţine stilistic epocii brancoveneşti, fiind prin decoraţia in piatra, mobilier, pictura murala interioara şi exterioara, expresia unitara a acestei perioade din istoria artei romaneşti. Deşi de dimensiuni reduse biserica are monumentalitate, fiind un spaţiu arhitectural specific tradiţiei bizantine. Prin decoraţia sculptata şi prin motivele ornamentale exprima deopotriva o sensibilitate baroca şi un gust oriental.
Pictura interioara impresioneaza prin amploarea şi totodata concentrarea programului iconografic. In naos se remarca Liturghia ingereasca, zugravita la baza turlei şi cei patru evanghelişti, iar in absidele laterale Parusia sau Cea de-a doua Venire (absida sudica) respectiv Invierea sau Pogorarea la iad (absida nordica).
In registrul inferior, alaturi de Deisis, sint infaţişaţi sfinţi militari. Pe peretele vestic al naosului sint reprezentate scene din viaţa Mantuitorului şi a Maicii Domnului, vadind adanci semnificaţii teologice. In pronaos, in registrul superior se pot vedea Imnul Acatist, tema specifica iconografiei ortodoxe, melozi, iar in calota Maica Domnului cu Pruncul şi in glafurile ferestrelor sfinte muceniţe.
Este cunoscut corul de la Stavropoleos care a susținut concerte în multe locuri din țară și din străinătate. A cântat la Palatul Patriarhiei, în Austria, în Cipru, la Congresul Internațional de Muzicologie de la Timișoara, la Festivalul de muzică sacră de la Czestochowa (Polonia), în Franța, Italia, Germania, Ucraina — la Festivalul Glas Pecerska, în America și Japonia.
Biserica Stavropoleos, aflată în centrul istoric al Capitalei, în spatele Muzeului Național de Istorie, a fost ridicată în anul 1724, în timpul celei de-a doua domnii în Țara Românească a lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730) de către arhimandritul Ioanichie, venit din Grecia, de la Mânăstirea Gura.
sursa: http://www.stavropoleus.ro
România Unică 