Harsova, una dintre cele mai mari asezari neolitice din sud-estul Europei. Obiective turistice

Imagine similară

Hârşova este o localitate, pe malul drept al Dunării, cu o vechime de aproximativ opt milenii. Aici se află una din cele mai mari aşezări neolitice din sud-estul Europei cu un strat de cultură de peste 12 m. Cercetarea obiectivului a dezvăluit activitatea unei comunităţi preistorice de vânători, pescari şi agricultori. Artefactele descoperite au făcut parte din expoziţii arheologice de mare interes organizate în Franţa, Anglia, Grecia, Elveţia, SUA, China.

Din epoca bronzului şi fierului, la Hârşova, sunt mai multe situri. Se remarcă aşezarea întărită cu şanţ de apărare, din prima vârstă a fierului (Hallstatt), dezvoltată pe terasa înaltă a Dunării de pe Dealul Băroi (în zona ,,La Vii” sau ,,La Rasim”. Antichitatea este reprezentată de aşezări şi necropole getice întâlnite în mai multe locuri („La Moară”, „Cetate”, „Abator”). Schimburile comerciale dintre coloniile greceşti de pe litoralul Mării Negre (Histria şi Tomis) şi comunităţile autohtone de pe valea Ialomiţei sau cursurile inferioare ale Siretului şi Trotuşului se făceau prin apropierea vadului Dunării de aici. Drept urmare, mărfurile de factură greco-elenistice sunt tot mai des întâlnite.

Cea mai mare dezvoltare o cunoaşte aşezarea în epoca romană. Numele vechi (Carsium, Carsio, Carso) este legat de aspectul stâncos al zonei şi poate avea origine tracică, ilirică sau poate chiar celtică. Fortificaţia romană, înconjurată de un şanţ de pământ cu palisade, s-a ridicat din lemn în a doua jumătate a secolului I p. Chr. În timpul războaielor de cucerire a Daciei împăratul Traian a refăcut toate cetăţile dunărene întărindu-le cu ziduri din piatră. Un rest dintr-o inscripţie descoperită acum mai bine de un secol la Hârşova stă mărturie în acest sens. Fortificaţia a continuat să existe până la mijlocul secolului al III-lea. Atacurile repetate ale popoarelor germanice au dus la distrugerea ei. La sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea cetatea Carsium este refăcută din temelii. La sfârşitul secolului al IV-lea şi în secolul al V-lea cetatea este stăpânită de huni. Este refăcută de împăratul Justinian pe o suprafaţă mult mai mică, aproape de malul Dunării. În secolul al VII-lea se încheie stăpânirea romano-bizantină asupra cetăţii.

Din fortificaţiile antice cunoaştem doar poarta de intrare din epoca împăratului Constantin cel Mare. Cu toate că cetatea şi-a încheiat activitatea viaţa oamenilor continuă sa fie prezentă. Numai pe suprafaţa oraşului se cunosc acum două aşezări de secolele IX-XI. În secolul al X-lea fortificaţia este refăcută de bizantini, iar în secolul al XIII-lea de genovezi. În secolul al XIV-lea a fost stăpânită de Mircea cel Bătrân.

Din secolul al XV-lea începe istoria cetăţii otomane. Până la începutul secolului al XIX-lea cetatea şi aşezarea de la Hârşova au fost martorele unor puternice lupte dintre Poartă şi Imperiul Ţarist. În secolul al XVII-lea, după cum scrie cunoscutul cronicar turc Evlia Celebi, Hârşova era un oraş infloritor cu peste 1400 de case. Tot el spune că numele oraşului vine de la exclamatia sultanului („ovadan hîrsîz gelior”- vine ursul din campie!), care în timpul luptelor i-a văzut pe apărătorii cetăţii deghizaţi cu piei de urs. Poziţia favorizantă, în apropierea celui mai important vad de trecere din Dobrogea în Câmpia Română, a făcut ca oraşul modern să se construiască peste aşezările, fortificaţiile şi necropolele din toate epocile istorice anterioare.

Încheiem pentru moment drumul prin istoria comunei și pornim pe traseul turistic oferit de Hârșova:

Cetatea Carsium – Descoperim aici o cetatea romană şi romano-bizantină. Istoricii apreciază, că cel mai probabil, Carsium a fost ridicată încă din a doua jumătate a secolului I p. Chr. Mai târziu, în timpul războaielor dacice, prin anul 103 p. Chr., împăratul Traian este cel care consolidează fortificaţia cu ziduri din piatră.

Imagini pentru harsova cetatea carsium

În documentele din Antichitate, Cetatea apare deseori menționată între secolele II și VII.

În prezent, turiștii pot vedea ziduri impunătoare, cum ar fi „Turnul comadantului”, dar și un zid monumental, la Dunăre, unde a fost odată un port. Acest port a funcționat timp de 17-18 secole, până când cetatea a fost distrusă.

Canaralele din portul Hârşova – turiștii vor fi uimiți de peisajele unice, pe care timpul și natura le-au sculptat pe acest traseu de la Dunărea de Jos;

Celea Mare – Valea lui Ene – Această rezervație este o arie protejată. Ce se ascunde aici? Rămășițele unei păduri, ce are o vârstă veritabilă de sute de ani, care ”îmbrăca” în trecut platoul dobrogean;

Muzeul Carsium – Turiștii care îi trec pragul pot vedea obiecte caracteristice culturilor neolitice (Hamangia, Gumelniţa), culturii epocii metalelor, dar și semne ale evoluției civilizaţiei romane, romano-bizantine şi medievale la Dunărea de Jos.

O parte dintre aceste mărturii ale istoriei, au fost alese și admirate în expoziţii naţionale sau internaționale.

Pentru a simți spiritualitatea care învăluie această zonă, trebuie să vizitați Biserica Sf. Constantin si Elena și Mânăstirea Prodromita Hârșova.

Geamia, constuită în 1812, şi Biserica Ortodoxă „Sf. Împ. Constantin şi Elena” sunt aproape singurele mărturii ale arhitecturii monumentale din secolele XIX-XX. Apele termale din apropierea localităţii îi pot conferi statutul de viitor centru balnear, iar mănăstirea Prodromita de centru al turismului ecumenic.

Muzeul de aici, deschis de Regii României, completează cu succes atracţiile locului.

Hârșova ne-a arătat o mică parte din latura sa istorică, turistică și spirituală, însă pentru a cunoaște cu adevărat acest oraș, de pe malul drept al Dunării, propun să îi faceti o vizită. Drum bun!

Articolul a fost realizat în colaborare cu directorul Muzeului “Carsium” din Hârşova, domnul Constantin Nicolae.

sursa https://locuridinromania.ro/judetul-constanta/orasul-harsova

2 gânduri despre &8222;Harsova, una dintre cele mai mari asezari neolitice din sud-estul Europei. Obiective turistice&8221;

  1. Cunosc acest oras! Este locul meu de nastere si am petrecut copilarie. Am amintiri frumoase despre acest loc si stiu cum era in trecut . Avea mare valoare industriale si comerciale si o anumita valoare pentru arhitectura neo bizantina si traditia noastra, era o diferenta intre cultura rapresentata de anumite constructii, Pina cand si o bucata de strada romanica mergind spre Dunare in jos. Dar nu pot spune acelasi lucru acum. Este totul distrus, mare tiganie si blocuri construite unde nu trebuie. Asa ca a ramas Numai Cetatea si Dunarea unde omul nu poate chiar Pune mina!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s