Caragiale tot mai actual

Foto:http://artofpetry.blogspot.com/2020/?m=1

În ce constă actualitatea sa nu e greu de observat. Pe scurt, viaţa politică şi morală românească pare a se inspira, după 1989, ca şi în alte momente istorice, din opera lui Caragiale. Al. Paleologu a mers pînă la a susţine că democraţia parlamentară în genere, păstrează ceva din spiritul caragialian. Atitudinile şi limbajul clasei politice actuale seamănă izbitor cu cele din Momente ori din piesele de teatru, care descriau tot o tranziţie. Caţavencu, jupîn Dumitrache, Trahanache, Tipătescu, cetăţeanul turmentat, Dandanache, Didina, Nae, lanţul slăbiciunilor, triumful talentului, Domnul Goe şi atîţia alţii nu mai sunt personaje ori situaţii literare. Societatea noastră e plină de ele. Eroii lui Caragiale se află printre noi. Uitaţi-vă în jur, deschideţi televizorul, răsfoiţi presa, ciuliţi urechile şi-i veţi recunoaşte.(sursa doinasoltan)

Astazi personajele noastre politice sunt copii fidele ale celor caragialiene.
Când vezi traficul de pe strazi, viteza lucrarilor de canalizare, ca apoi dupa cateva zile sa se sparga iar vreo teava, când auzi parlamentari cum stâlcesc frumoasa limba româneasca, când vezi cum agramatii ajung europarlamentari, ar avea Caragiale ce sa scrie. Ehehe ! Justitia functioneaza, asta era asa zisa marea miza a politicienilor , a elucidarii dosarelor de coruptie. S-a terminat si cu mitul acesta astazi.
Sa vedem ce ar spune Caragiale despre vremurile noastre:
În general politica este buna, face referiri si la conditia omului, se orienteaza si spre viitor. În particular politica este o chestiune de clan, aplicarea ei se face dupa cum îi tuna afacerea vreunui ixulescu.
În general avem si justitie. În particular luând caz cu caz, nimeni nu mai face dreptate în tara asta.
În general românii spera sa o duca mai bine. În particular fiecare constata ca o duce mai prost.
În general avem calea deschisa spre Europa, ca tara veche europeana. În particular oriunde te-ai duce în Europa esti privit ca ruda saraca si proasta.
În general românul nu moare de foame. În particular sunt o multime de drame în jurul unei bucati de pâine.
În general românul munceste. În particular nu are nicio motivatie s-o faca, deoarece la noi nu s-a inventat plata pentru munca.
Caragiale este unic. Comicul de situatie îl pune în evidenta folosind scheme tipice cum ar fi încurcatura, coincidenta, echivocul, revelatiile succesive, quiproqua-ul ( înlocuirea cuiva prin altcineva, substituirea, repetitia) Exemple : pierderea si gasirea scrisorii, aparitiile neasteptate ale cetateanului turmentat, triunghiul conjugal Zoe, Trahanache si Tipatescu, cuplul Brânzovenescu-Farfuridi, indicatiile de la centru privind alegerea lui Dandanache, confuzia facuta de Dandanache între identitatea lui Trahanache si a lui Tipatescu..

Comicul de limbaj provine din incultura personajelor, reflectata prin greseli de vocabular, etimologie populara, încalcarea regulilor gramaticale, din polisemie ( ne-am racit împreuna), contradictia de termen ( 12 trecute fix, lupte seculare care au durat 30 de ani), asociatiile necompatibile ( industria romaneasca este admirabila, sublima putem zice, dar lipseste cu desavârsire), truismele ( un potop care nu merge înainte, sta pe loc), constructia frazei, ticuri verbale( curat murdar, ai putintica rabdare, eu cu cine votez?, nu ma-mpinge c-ametesc).
Comicul de moravuri este dat de contrastul de pretentii de moralitate a înaltei societati si esenta profund imorala a ei, de alegeri, coruptie, conducerea despotica a prefectului. Oare cu cine o semana acesta în zilele nostre?
Comicul de caracter este dat de demagogul Catavencu, de ramolitul Dandanache, de slugarnicul Pristanda, de prostul fudul Farfuridi.
În ce tara traim? În tara lui Caragiale. Cine sunt cei care o conduc? Personajele lui Caragiale.

Cei care conduc aceasta tara sunt oameni insignifianti, banali, nereprezentativi pentru clasa intelectuala, inculti, agramati, impotenti în ce priveste administrarea tarii, escroci protejati de lege si de puterea pe care o detin, la fel ca in opera marelui Caragiale.
Ce mai ! Câta realitate româneasca, atâta Caragiale.(sursa saltmin.com)

Ion Luca Caragiale s-a născut pe 1 februarie 1852, în localitatea Haimanale din Prahova, astăzi I.L. Caragiale în Dâmboviţa, şi s-a stins din viaţă pe 9 iunie 1912 la Berlin. Este unanim cunoscut ca cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai mari scriitori ai ţării, care a zugrăvit ca nimeni altul realităţile, limbajul şi comportamentul românilor.

Ion Luca Caragiale avut cinci copii. Putina lume cunoaște acest lucru.

Primul copil al lui Caragiale s-a născut din relaţia acestuia cu o funcţionară. Este vorba despre Mateiu Caragiale (născut pe 12 martie 1885), pe care Caragiale îl declară şi îl recunoaşte la oficiul stării civile.

În 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiică de actor.

Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete, despre care se ştie şi s-au scris foarte puţine lucruri: Ioana (n. 24 octombrie 1889) şi Agatha (n. 10 noiembrie 1890). Ambele se sting de timpuriu din cauza tusei convulsive sau a difteriei (la 15 iunie, respectiv 24 martie 1891).

La 3 iulie 1893 i se naşte un fiu, Luca Ion, poate cel mai iubit copil al lui Caragiale (se stinge din viaţă la 28 de ani), şi Ecaterina (Logadi, născută în 1894, care a trăit aproape 90 de ani).

Scurta carieră de politician

În 1908, Caragiale a participat la campania electorală a Partidului Conservator-Democrat, sperând că va obţine un loc de deputat. Nu a fost pus, însă, pe liste, astfel că s-a întors la Berlin. „Mă, ştiu că am avut de ce râde“, i-a spus Caragiale bunului său prieten Paul Zarifopol, eseist şi critic literar.

Caragiale a adunat tot umorul, sarcasmul și autoironia, caracteristică locuitorilor din satele prin care curge răul Provita.

Caragiale a transformat sarcasmul și umorul oamenilor pe care i-a cunoscut în copilărie în ceea ce se va numi mai târziu satiră. Așa cum ne-a povestit, datorită lucrurilor „bine făcute din această țara care își păstrează tradiția și rostul lor” , comuna în care s-a născut nu se mai numește Haimanale, nu se mai găsește în județul Prahova, ci în Dâmbovița, și casa memorială nu este cea în care a trăit.😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s