Aer ca în Alpi-Colibița, marea mutată la munte

foto Pinterest

Colibiţa este o localitate situată la nici 50 de kilometri de Bistriţa, la poalele Munţilor Călimani şi Bârgău. Aici întinderea de apă a lacului şi aerul curat, de munte, oferă o combinaţie rară, care atrage tot mai mulţi turişti. 

Cum poţi să respiri aer curat de munte şi în acelaşi timp să ai impresia că eşti la mare? Răspunsul este simplu: pentru a avea parte de o asemenea experienţă trebuie să vizitezi Colibiţa

Dacă vă hotărâţi să porniţi la drum, trebuie să ştiţi că accesul se face în parte pe Drumul Naţional 17, iar mai apoi, din Prundu Bârgăului se optează pentru drumul judeţean 173 A, care vă poartă până la staţiune.

Drumul care duce spre Colibiţa este un şir nesfârşit de comune, un traseu care prevesteşte deja că vei ajunge într-un loc de poveste. Drumul şerpuieşte printre munţi, peisajul devine parcă din ce în ce mai sălbatic şi dintr-o dată o ia spre dreapta, acolo unde se deschide un Colţ de Rai cu numele de Colibiţa. Majoritatea oamenilor de aici îşi câştigă existenţa din agricultură, creşterea animalelor şi prelucrarea lemnului, iar această simplitate nu face decât să confere zonei un farmec aparte.

AER CA ÎN ALPI

De ce să mergi la Colibiţa?

Dincolo de priveliştea care îţi taie respiraţia, primul argument este aerul. Informaţii despre proprietăţile curative ale aerului din Colibiţa au început să circule încă din 1883. Atunci, legendele locale spun că o tânără din Bistriţa s-ar fi vindecat de tuberculoză datorită aerului din această zonă, foarte bogat în ozon.   

Studii recente au confirmat acest lucru, după cum a dezvăluit şi preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud Radu Moldovan, cel care le-a şi comandat. Mai mult, localitatea are privilegiul de a fi una dintre puţinele din România, unde aerul concurează la puritate cu cel din Alpi.    „Rezultatele studiului confirmă că nivelul de ozon din Colibiţa este similar cu cel din Munţii Alpi, la cote de peste 2.000 de metri altitudine. Valoarea concentraţiei de ozon măsurată în Colibiţa este de 90 de micrograme/m3. Valoarea medie în România este de 72,6 de micrograme/m3“.  

CE POŢI FACE LA COLIBIŢA

Deşi nu are statutul oficial de staţiune şi nici măcar nu există o estimare clară a numărului de turişti, Colibiţa nu te lasă să te plictiseşti. Pensiunile din zonă au pregătit pentru turişti bucăţele de plajă care te duc cu gândul la un alt fel de litoral românesc, unul ascuns însă între munţi. În aceleaşi pensiuni turiştii pot găsi SPA-uri cu masaj, saună sau piscină, unde pot lenevi toată ziua. Cei câţiva kilometri buni care înconjoară lacul îţi permit să îţi faci plimbarea de dimineaţă sau de seară, iar vârfurile din apropiere te invită să le explorezi.  

Dacă excursia la Colibiţa durează mai mult de un weekend şi eşti şi un iubitor al muntelui, trebuie neapărat să dedici o zi vârfului Bistricior, care se ridică la 1.990 de metri şi-ţi dezvăluie o privelişte de poveste. Traseul până acolo este semnalizat cu marcaje noi, iar pe drum se află Cabana Salvamont şi un refugiu destul de nou ce poate fi folosit la nevoie. Traseul este însă destul de dificil şi solicitant şi durează în jur de opt ore.     

TĂUL ZÂNELOR

De asemenea, dacă poposeşti măcar câteva zile în Colibiţa, e păcat să nu vizitezi rezervaţia naturală Tăul Zânelor. Spre acest tărâm fermecat poţi porni din coada lacului. După ce treci de o pădure deasă, cu râuri repezi, ajungi într-o poieniţă, unde se află Tăul Zânelor, un lac lung de 75 de metri şi lat de 50 de metri, cu o adâncime maximă de 4 metri. Pentru a ajunge în acest loc de poveste ai nevoie de doar două ore. Traseul este unul foarte uşor şi nu impune un echipament complex.    Amatorii de sporturi pe două roţi pot şi ei profita de drumurile forestiere din apropiere pentru a face mişcare şi a simţi pulsul naturii. Dacă nu ai venit pregătit, nu e nicio problemă, găseşti de închiriat biciclete la Fisherman`s, cu 25 de lei pentru două ore.   

RAFTING ŞI CAIAC TOT TIMPUL ANULUI

Aventurierii pot să încerce raftingul. Căliman Club oferă astfel de senzaţii tari, chiar pe râul Bistriţa Ardeleană, la doi paşi de barajul lacului. Sectorul pe care se desfăşoară coborârea cu barca este în aval de barajul Colibiţa, fiind cuprins între uzina Electrica Colibiţa şi intrarea în comuna Prundu Bârgăului. Traseul are lungimea de aproximativ 10 kilometri, iar râul Bistriţa Ardeleană se poate transforma într-un torent năvalnic şi înspumat, foarte atractiv pentru practicarea raftingului şi caiacului. Căliman Club oferă astfel de distracţii în grup, putând face rafting cel puţin 6 persoane şi maximum 40 de persoane. Tot ei oferă şi echipamentul necesar.  

Avantajul pe care îl are Colibiţa este tocmai existenţa lacului de acumulare, care face ca pe Bistriţa Ardeleană să se poată practica rafting şi caiac tot timpul anului, nu numai în lunile de primăvară, când se topeşte zăpada din munţi. O tură de rafting costă 150 de lei, iar dacă vrei să combini raftingul şi caiacul trebuie să scoţi din buzunar peste 200 de lei. Dacă ai crezut că acestea sunt singurele sporturi nautice pe care le poţi practica la Colibiţa, te înşeli.  

Se mai poate practica planşa cu velă sau windsurfing-ul. Poţi, de asemenea, să te plimbi cu hidrobicicleta, cu bărcile cu vâsle, cu caiacele şi cu vaporaşul. O tură de 45 de minute cu vaporaşul costă 100 de lei, închirierea pentru o oră a hidrobicicletei şi a bărcilor cu vâsle costă 40 de lei, caiacele – 25 de lei. Acestea pot fi închiriate zilnic între orele 11.00 şi 22.00. De asemenea, poţi pescui, dar şi face căţărări. Unele cabane pun la dispoziţie inclusiv pereţi înalţi din stâncă pentru căţărări.

TURIŞTI DIN TOATĂ EUROPA

Colibiţa a fost vizitată în ultimii ani de turişti din toată Europa şi chiar din SUA şi China.

O scurtă istorie a localităţii

Localitatea Colibiţa, situată la o altitudine de 800 de metri, a luat naştere în urmă cu peste 150 de ani. În anul 1850, pe locul unde acum se află lacul de acumulare, puteam număra doar 14 locuitori, care şi-au amenajat acolo un gater şi o biserică. Aceasta din urmă a fost ridicată în 1869. În acelaşi an se construieşte şi un drum care leagă Colibiţa de Mureşenii Bârgăului, pentru a favoriza transportul de material lemnos.

Numele de Colibiţa vine de la „colibe“, locuinţele temporare construite de primii ciobani care au transformat, fără voia lor, acest loc pitoresc într-o localitate.    În jurul anului 1918, în micuţul sat de la poalele Munţilor Bârgăului şi Călimani vine tâmplarul de origine germană W. Ianitchi, care vede potenţialul localităţii şi construieşte aici mai multe vile pentru saşii din Bistriţa. Prima vilă este construită în 1922, aceasta punând bazele unei staţiuni din ce în ce mai căutate.   

Vilele şi casele de vacanţă sunt completate de aşezăminte construite de către locuitorii văii Bârgăului, aşa se face că, în 1966, localitatea are deja 689 de locuitori, pentru ca în 1974 să ajungă la 818. Locul este luat în calcul pentru relaxare şi tratament încă din 1925, când o asociaţie de medici din Cluj construieşte un sanatoriu care a funcţionat până în anul 1944, când a fost incendiat. În preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, Colibiţa ajunge oaza de sănătate a studenţilor, orfanilor şi elevilor din întreaga Transilvanie.   

„O regiune excelentă pentru a-şi adormi orişicine greutăţile neajunsurilor de peste an, a-şi alunga afecţiunile pulmonare inspirând un aer ozonat de brad, având posibilitatea de a face cură la razele de soare ultraviolete“, scriau jurnaliştii de la „Frăţia Românească“ despre Colibiţa în anul 1927.  În anul 1979, satul este strămutat pe dealurile din apropiere, la Miţa, întrucât încep lucrările hidrotehnice, rezultatul acestora fiind acoperirea vetrei satului şi apariţia lacului de acumulare. Mai exact, pe râul Bistriţa Ardeleană se construieşte un baraj şi astfel ia naştere actualul lac Colibiţa, cu scopul de a alimenta cu apă localităţile de pe Valea Bârgăului.   

Strămutarea nu a dus la dispariţia totală a satului, ci din contră la dezvoltarea acestuia în noua locaţie. După construirea lacului de acumulare apar primele vile de vacanţă pe malurile acestuia, iar Miţa, localitatea care îi adăposteşte pe cei strămutaţi, începe să fie numită Colibiţa. Locuitorii spun că şi acum, când e secetă, se poate observa în lac turla bisericii din vechiul sat inundat.   

SURSA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s