FUNDU MOLDOVEI, AŞEZAREA ÎNTEMEIATĂ DE TREI PĂSTORI

”Cică în vremurile vechi… trei români, oieri din Ardeal, anume Petrea Colac, Nechita Ţâmpău şi Leonte Timu… se hotărăsc să treacă munţii, cu turmele, dinspre răsărit… şi cum au întărât au şi făcut… s-au sfătuit să rămâie acolo pentru totdeauna. Petrea Colac s-a aşezat înlr-o poieniţă, lângă un pârâu, care, de atunci încoace, se numeşte pârâul Colacului. Nechita Ţâmpău s-a aşezat ceva mai la vale, în altă poieniţă, lângă un alt pârâu.

Dar pârâul acela nu s-a chemat după numele lui, ci pârâul Arsânesei, după numele unei nepoate de-ale sale. Leonte Timu a trecut de cealaltă parte de Moldova şi s-a aşezat cu turmele sale pe alt pârâu şi de atunci se numeşte pârâul Timului sau, după cum spuneau unii, Chimăn, iar mai recent, Timăn. Şi aceşti trei păstori au fost cei dintâi care au descălecat şi au întemeiat satul ce poartă numele de Fundu Moldovei”.

Cazare Fundu Moldovei - Bucovina . Contact direct - ROMANIA TONIGHT .ro

LA POALELE OBCINII MESTECĂNIŞ

Cuibărită în căuşul protector pe care culmile Obcinii Mestecăniş îl formează de-a lungul râului Moldova, Fundu Moldovei este o comună de munte, situată la altitudini cuprinse între 745 şi 1100 de metri. În nord-est, înălţimile pleacă de la 1128 de metri la Vârful Colacu, urcă apoi la 1145 la Floarea şi 1146 la Runcul Botuşelului, ajunge la 1217 m pe Dealul Negru, apoi înălţimile cresc lin de la 1227 m la Răchitiş, 1230 m la Bobeici şi 1242 m Obcina Ursului, pentru a se ridica simţitor la Botuşul Mare, la 1477 m. În sud, Culmea Capra nu depăşeşte 1277 m.

La doar 14 km nod-vest de municipiul Câmpulung Moldovenesc, pe cursul drumului judeţean 175, aşezarea se întinde pe o suprafaţă de peste 15 mii de hectare şi are în componenţa sa 10 sate: Fundu Moldovei, Colacu, Botuş, Botuşel, Braniştea, Delniţa, Deluţ, Obcina, Plai şi Smida Ungurenilor. În jurul său, comunele Sadova, Pojorâta, Ciocăneşti, Cârlibaba şi Breaza, formează o salbă de aşezări pitoreşti, de o frumuseţe aparte, specifică doar Bucovinei. La Fundu Moldovei se poate ajunge din Transilvania peste Pasul Tihuţa, din Maramureş peste Pasul Prislop, din Moldova peste Pasul Mestecăniş şi pe Valea Bistriţei pe şoseaua care leagă Piatra Neamţ de Vatra Dornei.

REPER PE HARTA MOLDOVEI DE LA AMSTERDAM

Ca multe alte aşezări româneşti, Fundu Moldovei are o istorie mult mai veche decât o arată atestarea documentară. Primul hrisov, care pomeneşte numele localităţii, semnat de domnitorul Moldovei Ioan Grigore Callimachi, datează din anul 1761. Prin acel act, domnitorul îi dăruia Mariei Jitniceroaiei, cum era obiceiul vremii, ”muntele Cucoșul, muntele Găina, Valea Porșescul, muntele Petrișul, muntele Mestecăniș, moșia Botăș din FUNDU MOLDOVEI, muntele Muncelul Străjii și munții ce se cheamă Fața Câmpulungului”.

Cercetătorii cred, însă, că istoria aşezării ar putea începe undeva pe la anii 1300. O hartă a Moldovei publicată la Amsterdam de către F. G. Bauer, în anul 1783, când Bucovina nu era încă ocupată de austrieci, consemnează denumirea de Moldavie Fundul. Numele localităţii apare sub diferite forme, dar în aceeaşi esenţă, în lucrări cu caracter istoric sau militar: Fundo Moldava, Fundo Moldawa, Fundul Moldavii, Fundul Moldowi, Fundul Moldwi, Fundulmoldwi, Moldavi Fundul, Moldawa sau Moldowi Fundul.

Pacea de la Kuciuk-Kainargi, ce a urmat războiului ruso-turc dintre anii 1768-1774, a adus pentru Bucovina anexarea la Imperiul Habsburgic. Cercetarea monografică făcută în anul 1928 de echipa condusă de cunoscutul istoric şi sociolog Dimitrie Gusti evidenţiază o aşezare risipită în multe cătune, cu oameni săraci, dar primitori, generoşi şi veseli. Astăzi, comuna şi-a schimbat complet înfăţişarea. Este o aşezare cochetă, cu influenţe urbane unde trăiesc, aşa cum arată ultimul recensământ, peste 3500 de locuitori.

TRADIŢII VECHI, OCUPAŢII NOI

Nu s-au schimbat foarte multe, în generaţii, în privinţa „meseriilor” practicate în comuna Fundu Moldovei. Doar condiţiile pentru practicarea lor diferă, în unele cazuri spunându-şi cuvânt tehnologia modernă. Păstrată din generaţii, tradiţia păstoritului reprezintă şi astăzi ocupaţia principală în Fundu Moldovei. Ritualurile, tabuurile, chiar şi practicile ce trec din zona obişnuitului în cea a magicului încă îşi mai găsesc locul şi rostul. În ceea ce priveşte exploatarea pădurilor, ocupaţie ce îşi are începuturile pe vremea când aşezarea se afla sub dominaţie austriacă, la fel ca şi mineritul, care nu se mai practică pe raza comunei, munca se desfăşoară astăzi mecanizat, în forme mult evoluate. La scară mică, există şi alte preocupări, iar aici vorbim despre meşteşuguri străvechi care continuă la scară restrânsă, cum ar fi prelucrarea firelor textile, cele mai importante fiind lâna, inul și cânepa, ţesutul, cojocăritul, sumănăritul, opincăritul, cusutul şi broderia. Toate obiectele ieşite din mâinile meşterilor sunt unicate. Continua articolul AICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s